Toata lumea vorbeste despre interzicerea etnobotanicelor , sau despre inchiderea “magazinelor de vise” dar despre ce vorbim de fapt ?

Pe zi ce trece se umple internetul de semidocti care isi dau cu parerea despre efectele negative asupra tinerilor si “tipa” cat ii tine tastatura cum “trebuie inchise magazinele care fac numai rau” . Nu magazinele fac rau !  Magazinele sunt doar niste puncte de desfacere ale unor substante PERFECT LEGALE !

Ne chinuim cu campanii  (nici macar inspiratia de a dezbraca vreo diva in chiloti n-au mai avut) dar cand vine vorba de fapte toti se trag inapoi.

Locuiesc in Sectorul 2 , si fara pic de intentie de a face reclama va spun cu mana pe inima ca atunci cand am citit pe geamul unui astfel de magazin ca a fost inchis de primarie am simtit ca se misca ceva. Ca se vrea o schimbare! Poate ca inchiderea magazinelor nu inseamna si stoparea consumului , dar este un pas inainte!

Dupa parerea mea cea mai simpla cale de a opri consumul este educatia. Sa nu-i mai punem la zid pe cei care au facut chestia asta si sa incercam sa-i ajutam , iar pe cei care nu au facut asta sa-i facem sa inteleaga de ce nu e bine sa inceapa tocmai acum.

Eu vin cu o propunere simpla.

Stiu din proprie initiativa ca in orele de dirigentie se fac alte ore sau pur si simplu se sta degeaba. Deci , de ce n-am putea ca noi cativa oameni care vrem sa facem un lucru bun sa profitam de ele ?

Sunt sigur ca o discutie deschisa intre tineri poate sa faca mult mai mult decat impartirea de pliante pe strada sau conferinte plictisitoare.

Impreuna putem sa facem CEVA !

Implementarea unui astfel de proiect este simpla , este nevoie doar de initiativa. Costurile sunt zero iar efectul este maxim . Toate aceste discutii sustinute de organizarea unor competitii sportive impreuna cu directorii de scoli consider ca pot macar sa “planteze” un semn de intrebare in mintea tinerilor tentati sa apeleze la aceste metode de a se simti bine.

Sunt sigur ca nu sunt nici primul si nici singurul care s-a gandit sa porneasca o astfel de actiune dar eu sunt hotarat s-o pun in aplicare.

N-am la dispozitie decat acest blog, dar fac apel la voi sa ne strangem cat mai multi in jurul acestei propuneri si sa facem lucrurile sa se miste. Sa le aratam celor care ne considera o generatie pierduta ca nu e asa si ca suntem in stare sa facem ceva !

Astept propuneri de la voi cu privire la actiuni pe care le putem pune in practica. Va astept alaturi de mine in acest demers si sper ca nu o sa moara in faza de proiect alaturi de alte campanii!

Ma semnez simplu,

Mishu.

Eu unul nu am refuzat niciodata “lupta” cu viata , am stat vertical in fata problemelor si am zambit. I-am ras in fata pentru ca am invatat de cand ma stiu ca “ce nu te omoara te face mai puternic”.

Si ce daca uneori am cazut, m-am ridicat si am luat-o de la capat cu forte proaspete.

Am descoperit ca important este sa nu renunt, sa nu ma dau la o parte niciodata pentru ca mereu exista o cale de iesire.

Important este ca niciodata sa nu uiti cine esti sa nu iti uiti identitatea si idealurile. Sa te accepti in primul rand tu si dupaia sa ai pretentia ca si altii sa faca lucrul asta.

Si  nu poti sa te accepti pana nu te cunosti. Asa ca pune-ti mana si aflati cine sunteti fratilor, nu mai asteptati sa-si dea altii cu parerea despre voi, E VIATA VOASTRA !

Cand va simtiti singuri nu mai asteptati sa va sara x sau y in ajutor si luati-va soarta in propriile maini. Nu uitati ca cel mai bun prieten al vostru sunteti tot voi. Nimeni nu va cunoaste asa cum va cunoasteti voi.

Am avut ocazia, sigur nu sunt nici primul nici ultimul, sa cunosc oameni depedenti de parerea altora care cauta mereu aprobarea celor din jur ca sa faca un lucru, nu faceti ca ei pentru ca va pierdeti.

Propriile greseli ne fac unici si ne fac sa ne conturam o personalitate. De ce sa renuntam la ele ?

Nu regretati deciziile luate chiar daca la momentul respectiv au fost gresite. De fapt nu regretati nimic pentru ca riscati sa pierdeti momente importante fiind prea ocupati cu regretele .

Nu uitati ca toate momentele grele sunt facute sa fie depasite de NOI !

P.S:  Ne citim din nou duminica , maine ..adica astazi , plec spre Craiova si sambata o sa fiu in Curtea de Arges. Pana duminica aveti grija de voi. Va pup , cu drag…

Ma semnez simplu,

Mishu.

Tu nu vezi ca e bine ? Nu vezi ca respiram in acelasi timp? Cum o sa mai respiram daca tu pleci ? Cui o sa mai spun ce simt? Nu-ti pasa?

Stii , stii ca o sa rada si o sa ne arate cu degetul toti ca n-am stiut sa avem grija .. stii ca toate amintirile o sa isi piarda culoarea si o sa dispara…si daca stii de ce vrei sa lasam in urma tot ? De ce vrei sa-mi iei jumatatea mai frumoasa din tot? De ce mi te iei pe tine ? O sa-mi raspunzi vreodata ?

O sa imi spui vreodata ce simti cu adevarat? O sa ma saruti vreodata cu adevarat? De ce n-o faci acum ?

NU! Nu te las sa pleci ! Mai stai , te rog !

Si daca ai plecat de ce mi-ai lasat mie lacrimile tale ?

Te intorci ? Nu ma lasa aici .. mi-e frica , mi-e frica sa raman singur dupa ce atata timp te-am stiut aproape, ma iei cu tine ?

De data asta nu te mai las , nu iti mai dau drumul la mana !

Iti simt bataile inimii de aici , inca ma cheama pe mine . Si ce daca il tii pe el in brate , mainile tale nu stiu sa-l mangaie asa cum o faceau cu mine! Rad de tine . Rad ca indraznesti  sa-l saruti cu buzele pe care nu demult mi le-ai daruit mie! Rad si te urasc ca iti permiti sa-l alinti cu cuvintele pe care tot eu ti le-am daruit prin tot ce ti-am spus.

Si te urasc din tot sufletul dar te iert. Te iert pentru ca te iubesc. Tu ma ierti ? Ma vrei ?

Si daca mai pleci , sa nu ma mai uiti ! Sa nu ma pierzi !
NU! Nu din nou !

E liniste , ce s-a intamplat ?

Unde esti ?

Da, dar mi-ai promis …mi-ai promis ca nu ma mai lasi …

O sa te uit ! Iti promit ! O sa te scot din mintea mea ! Sa pleci !

Sa pleci la el !

Ai plecat?

Sunt eu…..

Mishu.

Dar câţi dintre voi au avut curajul să şi consume respectivele produse date pe post de rest? Presupun că nu foarte mulţi dintre voi.

Interesant pe lângă gustul rânced este cum variază valoarea gumiţei în funcţie de suma datorată de vânzătoare. “Licitaţia” începe cu 30 de bani şi se termină undeva pe la 50 de bani , nu de alta dar dupaia începe să pluseze cu pliculeţe de praf de copt, zahăr vanilat  şi să nu uit de faimoasa ciocolată la care până şi ambalajul are o culoare îndoielnică.

Eu unul am încercat chiar să mănânc din curiozitate o gumiţă din asta. Efectele deşi n-au fost vizibile au fost “devastatoare” culminând cu o durere de dinţi nu tocmai plăcută şi cu multe înjurături la adresa vânzătoarei.

Ceva totuşi continuă să-mi “roadă” curiozitatea şi anume ce s-ar întâmpla dacă strângâng vreo câteva produse aş încerca să iau ceva mai mare?!

De exemplu dacă în schimbul a 5 gumiţe fiecare cu valoare fixă 30 de bani aş încerca sa cumpăr un produs de 1,5 lei  ? Şi dacă aş vrea ceva de 1,1 lei ce rest aş primi ? Alte gumiţe?

Pe lângă asta nu pot să mă stăpânesc să-mi imaginez o oră de matematică cu copiii care astăzi văd ca aşa se procedează.

Îmi şi imaginez un dialog între un elev care ştie ca restul e gumiţă şi învăţătoarea care încearcă să-l lămurească cum stă “şmenul” cu scăzătorul , descăzutul şi restul (diferenţa).

Dialogul ar suna cam aşa:

Învăţătoarea :  “ Ionele, dacă avem 5 mere şi mâncăm 2 , câte mere ne mai rămân?”

Elev : “ Ăăăăă….îmmm….păi…..”

Învăţătoarea : “Te iau altfel .Fii atent! Dacă mergi la magazin să-ţi cumperi o ciocolată care costă 2 lei şi tu dai 5 lei vânzătoarei . Cât rest o să primeşti? “

Elev: “Păi asta ştiu!”

Învăţătoarea : “Spune ! “

Elev: “O gumiţăăăă….”

Şi uite aşa gumiţa o să devină pe lângă “dulci” (termen folosit de mine pentru o chestie dulce şi mică J) şi termen al scăderii.

Ca să nu mai zic că riscăm să se lovească copiii cu ele sau mai rău să fie folosite drept arme albe în diferite infracţiuni .

Deci,  nu uitaţi .

Spune-ţi nu gumiţei oferite ca rest !

Cu drag,

Sunt tot eu. Mishu.

Primele 30 de secunde m-a incantat, desi ideea pe care o abordeaza e “fumata” (adica identatea ascunsa) , dar mi-a placut. Ce a urmat insa a fost catastrofal.

Greselile gramaticale au inceput sa-mi inunde privirea, destainuirile de genul “nu am citit cartea” (dar o comentez) m-au facut sa inghit cu noduri. O sa spuneti ca puteam sa inchid si sa trec mai departe. GRESIT! Nu pot sa fac lucrul acesta, asa ca mi-am suflecat manecile si am inceput sa-i scriu imbecilului care semna articolele un comentariu destul de stufos asezonat pe alocuri cu cuvinte mai mult sau mai putin folosite in manualele de religie.

Ce a inteles el din comentariu nu stiu dar nici nu-mi pasa.

Acum urmeaza o rafuiala personala cu Mariuca.

Mai fata, mai domnisoara , tu cand iti asociezi numele cu toti cretinii nici macar nu-i selectezi ? Alege unu prost dar care sa scrie corect romaneste, sau unul care sa scrie gresit dar care sa aiba ceva nou pe blog, ceva inedit.

Baietasul asta se crede un fel de Robin Hood, face dreptate iar arma lui este cuvantul . De fapt e doar o impresie a lui.  Seamana mai mult cu … nu gasesc nici macar un singur personaj cu care sa-l compar, iar arma e mai mult un bat rupt dintr-un gard pe care il agita deasupra capului fara sa sperie nici macar un copil de 5 ani .

Blogul lui puteti sa-l gasiti la Mariuca in blogroll , am vrut initial sa-l dau dar mi-am dat seama ca promovez un “sexy brailean” si m-am razgandit. Deci pentru cei interesati click pe blogu lu Mariuca , si la ea o sa-l gasiti pe Alex.

Apropo , nu va speriati daca in loc de alex (am scris intentionat cu litera mica) , o sa gasiti o pisica pentru ca e tot el … maimutoiul se crede martan .

Din ce-o sa cititi o sa descoperiti cu stupoare ca martanul si-a gasit consoarta, adica o femela la fel de cretina care ridica partea dorsala la un specimen incult cu aere de semi-vedeta.

Ca o concluzie la “diareea” de idei pe care am expus-o asta seara … pai simplu : “Bai baiatule , te rog din suflet NU MAI SCRIE PE BLOG! Ok, daca te incapatanezi sa continui , macar nu-l mai promova si daca il promovezi macar semneaza-te cu numele adevarat !”

Cu scarba si dispret pentru pulifrici , dar cu stima si respect pentru voi,

Tot Mishu.

Sper să vă găsesc cel puţin la fel de activi ca atunci când v-am lăsat şi să mă criticaţi sau nu atunci când simţiţî nevoia.

PS: O să postez în continuare şi pe blogul Măriucăi , aşa că ne citim şi acolo.

Până data viitoare …

Cu drag ,

Acelaşi eu , Mishu.

PPS: o melodie pe sufletul meu …

In fiecare lucru exista un inceput si un sfarsit , ei bine consider ca a venit si timpul acestui blog sa ia o pauza.

Am scris intotdeauna ce am gandit si ce am simtit si poate nu intotdeauna a fost bine, dar mi-am asumat acest risc.

Ma bucur ca am reusit ca uneori sa va binedispun prin ce am scris, sau pur si simplu v-am oferit pauza de care aveati nevoie in momentul acela

Va multumesc pentru toate vorbele frumoase si va sunt recunoscator tuturor celor care mi-au fost alaturi.

Nu vreau sa scriu un articol “siropos de despartire” asta nu ar fi in ton nici cu mine si nici cu ceea ce am vrut sa fac.

Asa ca …

…pentru ultima oara , va pupa cu drag…… guess who?!?

Tot eu,

Mishu.

Ma gandeam,defapt ne gandeam ce frumos era pe vremea cand pierdeam vremea pe chat.Cand radeam cu lacrimi,cand existau certuri,cand mai intrau oameni care chiar nu aveau ce cauta acolo. Ne`a venit ideea de a ne reintalni,sambata,cand lumea nu prea are ce face.Sambata,dupa ora 7 p.m suntem aici.Haideti sa depanam amintiri,sa radem,sa ne mai tragem de urechi poate sa organizam urmatoarea intalnire.Va asteptam!

Cu drag,

Mishu. si Mariuca!

P.S: Exista patinoar in orasul vostru? (si nu ma refer la patinoarele organizate ad-hoc de primarii in jurul sarbatorilor de iarna)

Va pup ,

Mishu.

Asa cum v-am promis azi revin cu poze si filmulet de aseara. Sa va explic cat am muncit sa uploadez un filmulet ? mai bine lasa…. Si asa ma fac destul de ras in filmare .

Atentionare! Daca aveti probleme cu inima nu va uitati la film! E spre binele vostru , credeti-ma!

P.S: Acum plec la un meci de hochei pe Patinoarul Flamaropol, e prima oara in viata cand merg la asa ceva dar sper sa-mi placa . Revin cu impresii de acolo.

Va pup,

Mishu.