Sunt oameni cu defecte, oameni de la care inveti si pe care ii inveti zi de zi ceva. Sunt persoanele in care te regasesti si care se regasesc in tine . Am avut norocul ca tot timpul sa intalnesc persoane care sa imi fie alaturi , pe care sa le pretuiesc si care sa ma pretuiasca pentru ceea ce sunt si nu pentru ce masina conduc sau cu ce fel de haine ma imbrac.
Am intalnit astfel de oameni in cele mai imposibile “locuri” , unde nu am crezut vreodata ca o sa leg vreo relatie de orice gen.
Si cand vorbesc de “locuri imposibile” ma refer de exemplu la chatul “maestrului” Mihai Bendeac . Acum zambesc cand imi aduc aminte de orele petrecute acolo , de framantarile de zi cu zi , de certuri si reprosuri . Au fost zile frumoase , si as repeta oricand “experienta” asta , pentru ca datorita acelui chat am avut ocazia sa intalnesc oameni speciali . PRIETENI.
Nu am ramas cu multi prieteni de acolo , ii pot numara pe degete , dar cei cu care am pastrat o legatura sunt oameni care merita tot respectul . Oameni care desi sunt diferiti , seamana foarte mult intre ei .
G. si C. sunt doua dintre persoanele cunoscute acolo. O fata si o femeie intre care desi exista o diferenta destul de mare de varsta au atatea in comun.
G. este o fetita de 16 ani cu un nasuc haios si cu o voce pitigaiata , mereu pregatita sa iti spuna o vorba buna , sa te faca sa zambesti si sa te rupi de lucrurile urate din jurul tau.
C. o femeie de 30 de ani , care imbina aproape perfect sfaturile mature ale unui om aflat la varsta ei cu micile “barfe” si glume ale unui tanar aflat la inceput de drum. C. este genul de prietena care creeaza “dependenta” , cu raspuns la aproape orice intrebare si cu o vorba mobilizatoare mereu pregatita asemenea unui soldat cu degetul pe tragaci.
Simona este prima mea prietena din Bucuresti , pe care am intalnit-o intamplator , dar pe care m-am bazat de foarte multe ori , si pe care ma bazez si acum chiar daca este destul de departe. (miss you surubel)
O sa ma opresc aici desi stiu ca nu e frumos pentru ca nu am reusit sa acopar nici 10 % din prietenii mei , din oamenii care imi sunt aproape.
Sper sa nu va supar prea tare pe restul , promit sa aduc aminte pe parcursul articolelor despre fiecare …. Asa ca ramaneti cu ochii “pe mine” , pentru ca “nici nu stiti ce pierdeti” .
P.S: ascultati piesa , e una dintre cele mai bune piese ale celor de la Vama Veche , si una dintre piesele care pe mine ma face sa zambesc de cate ori o ascult .
Va pupa acelasi Eu. Mishu .
Si mie imi e dor de zilele alea…
Si cum ai zis si tu…Acolo am gasit oameni care m-au inteles,care m-au ajutat chiar daca nu i-am vazut niciodata:)
Te pupa,Mariuca
:”> Pupa gargaritza pe mishu :”>
>:D<
Salut Mishu, am o „critica” la urmatorul citat: „Si cand vorbesc de “locuri imposibile” ma refer de exemplu la chatul “maestrului” Mihai Bendeac . Acum zambesc cand imi aduc aminte de orele petrecute acolo , de framantarile de zi cu zi , de certuri si reprosuri . Au fost zile frumoase , si as repeta oricand “experienta” asta , pentru ca datorita acelui chat am avut ocazia sa intalnesc oameni speciali . PRIETENI.”
Deoarece vorbesti la trecut vreau sa stii urmatoarele: Chatul inca mai exista, pe chat intra doar oameni cu mult bun simt, nu sunt scandalagii, nu sunt subiecte de prost gust, nu sunt orice fel de useri acolo…au ramas doar userii care te pot intelege si cu care poti schimba oricand doua idei, sunt useri de care ti se face dor daca nu iei legatura cu ei cateva zile si asta fara sa-i cunosti.
In rest, imi place ce scrii, imi place ca totusi ai ramas cu ceva din experienta asta,imi place…
Mult succes in continuare. Te pupa Adi! (asta o stiu de la Jean)
Cu mult respect te salut, te respect si astept urmatorul post.
pupa Carmen pe Mishu 😀
p.s. mai am inca multe de invatat de la tine iar „dependenta” e reciproca 😛
felicitari pt blog,dorele…i like it
:X:X Si mie imi e dor de tine Mish… mi-e dor de intalnirile de la ora 4 la UNIRII, de jeleurile de mos Niculae si de glumele tale 😦 … daaaar o sa te vad in doar 26 de zile :X
pup Mish…place blogu