15
Dec
09

Primii fulgi de nea

Azi au cazut primii fulgi de nea, si spun primii pentru ca ce s-a intamplat zilele trecute nu se poate numi ninsoare.

Tabloul era complet si chiar obisnuit pentru Bucuresti : blocaje in trafic , lipsa utilajelor de dezapezire si mijloacele de transport super aglomerate sunt doar cateva dintre elementele esentiale ale tabloului de Craciun din frumoasa noastra Capitala.


Azi , tocmai azi , am avut cea mai incarcata zi din ultimul timp. Cand toata lumea cauta sa-si faca de lucru prin casa sau prin birou , eu am fost plecat toata ziua.

Ziua a inceput bine , cafeaua si tigarea s-au aliat pentru a ma face sa incep ziua asa cum imi place. Primul drum pe care l-am avut a fost scurt si am scapat relativ repede , ce a urmat insa nu a mai fost la fel de frumos.

Pe la ora 10:00 am plecat spre facultate sa-mi achit taxa pe care am tot amanat-o , nimic nu ar fi fost anormal daca nu ar fi trebuit sa astept autobuzul in statie 20 de minute , intr-un viscol demn de povestile rusesti. Am plecat in sfarsit in directia Baneasa, aglomeratia si frigul din autobuz reusind sa-mi aduca aminte de “frumoasele zile de iarna “  ale Bucurestiului.

In sfarsit dupa un drum cu cateva incidente minore (ex: accident evitat in ultimul moment, inghesuiala cu diversi cetateni certati cu bunul simt si certuri pe locuri) am ajuns la facultate , viscolul se mai linistise dar in schimb ninsoarea era din ce in ce mai puternica. Ajuns in holul universitatii m-am asezat constiincios la coada , asteptand cuminte sa imi vina randul.

Partea  frumoasa incepe abia la plecarea mea de la facultate. Ajuns in statia autobuzului cu care trebuia sa plec de data aceasta am fost mai putin norocos decat prima data si desi am asteptat aproape 40 de minute in frig, masina a refuzat cu orice chip sa isi faca aparitia. M-am hotarat totusi , fire independent cum ma stiti, sa imi iau destinul in propriile maini si sa plec intr-o “expeditie” nu tocmai placuta pana la urmatoarea statie in care putea sa isi faca aparitia si un alt autobuz care m-ar fi dus la destinatie. Dar aici …. SURPRIZA …. nu am gasit altceva decat masini care mimau ca se misca de pe loc , si calatori nemultumiti care injurau bineinteles primarul , presedintele si cativa consilieri. Din nou am decis ca nu pot sta cu mainile in san sa astept pomana si de data asta am luat o decizie importanta : “merg pe jos pana la metrou” . Poate celor care nu sunt din Bucuresti tot ce povestesc nu li se pare deloc ceva extraordinar, nici nu este, dar distantele parcurse sunt considerabile si in niciun caz placute de parcurs pe o vreme ca cea de astazi.

Odata ajuns la “gura” de metrou eram convins ca toate problemele mele au incetat, eram sigur ca de aici incolo totul va merge struna nestiind ca defapt tot ce facusem pana acum era incalzirea pentru ce urma.

Punctul in care trebuia sa ajung era de fapt Gara de Nord cu un mic ocol pe la Piata Victoriei acolo urmand sa ma intalnesc si cu partea mai scunda a familiei , adica cu sora mea . Ajunsi la gara luam legatura cu persoana cu care urma sa ne intalnim si in cateva cuvinte  acesta , foarte linistit de altfel, ne anunta ca el se afla deja in tren si ne asteapta acolo . Nu ar fi fost nici o problema daca trenul nu ar fi inceput deja sa plece din statie, atunci chiar a devenit o problema  pe care am rezolvat-o cu o “fuga” aplicata direct dupa tren cu eschiva pe langa cei care faceau cu mana rudelor aduse la tren si un sprint pe ultima suta de metri. Nici acum nu stiu cum am reusit sa iau cheile pe care trebuia sa mi le dea persoana respectiva, dar important este ca am reusit. “Ametit” inca dupa cursa nebuna pe care tocmai o incheiasem , tipic mie, am ratat iesirea din gara , care m-ar fi facut sa ies exact la metrou si am ocolit si acolo ceva pana sa ajung din nou la statia metroului care m-ar fi dus acasa si totul s-ar fi incheiat. Nu tocmai placut a fost nici cand , ajunsi la Piata Iancului (destul de aproape de mine , decat 4 statii de tramvai pana acasa) sora mea mai mare si normal cu mai multe idei bune , mi-a propus sa mergem pe jos lucru acceptat de mine de altfel.

In sfarsit ajuns acasa si la caldura , am reusit sa incep sa ma amuz apropo de tot ce mi s-a intamplat.

Totul e bine cand se termina cu bine.

Cu degetele inghetate,

Mishu.

Anunțuri

2 Responses to “Primii fulgi de nea”


  1. 1 garga .
    Decembrie 15, 2009 la 7:57 pm

    Toate astea in timp ce eu ma jucam afara:)

  2. 2 Mariuci
    Decembrie 16, 2009 la 5:43 am

    La mine nici acum nu s`a oprit ninsoarea:|
    😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


Decembrie 2009
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Blog Stats

  • 4,219 hits

%d blogeri au apreciat asta: